În sezonul rece, mai ales în localitățile din Transilvania, se repetă aceeași imagine: ziua – grafice optimiste cu producție din surse regenerabile, prosumatori și investiții în tranziție energetică; seara – un covor de fum care acoperă zone rezidențiale întregi, inclusiv cartiere noi, cu case mari și arhitectură modernă. Șemineele și sobele pe lemn funcționează la capacitate maximă, iar gazul natural rămâne doar o opțiune de rezervă.

Această realitate nu este una marginală sau limitată la zone defavorizate. Fumul vine masiv din gospodării care au avut acces la investiții, la tehnologie și la programe de sprijin, dar aleg lemnul ca principală sursă de încălzire. Motivul nu este ignoranța sau tradiția, ci calculul economic simplu: lemnul oferă predictibilitate și un cost aparent mai mic și mai controlabil decât energia electrică sau gazele naturale în orele de vârf de consum iarna.

Citește mai mult